Când biserica și statul se unesc (III)

Consider că este foarte important să nu uităm că într-adevăr comportamentul copiilor este modelat de educația care le-a fost dată în familie sau în școală. Copiii, ca și lumea animală într-un alt mod însă, sunt dependenți de noi spre a avea grijă de ei, a le da o educație plăcută și a-i ajuta să trăiască pentru cauze nobile. De mici pot fi crescuți spre a le place să fie prietenii demni de încredere ai Suveranului universului și să disprețuiască corupția, minciuna și ipocrizia refuzând astfel să-l slujească pe Satana. 

Atunci când faci un cadou cuiva nu poți să-i impui cu forța cum să se poarte cu darul primit ci va rămâne la alegerea acelei persoane cum va trata cadoul. Copiii sunt cadouri trimise de sus părinților dar nu toți le apreciază așa cum mulți nu prețuiesc imensul Cadou făcut de Creatorul lumilor speciei noastre umane. 

Cred că oamenii sinceri care se declară atei sau poate doar umaniști ar fi mult mai impresionați plăcut dacă biserica ortodoxă română nu ar mai încerca să îndoctrineze copiii românilor în școli statale. Așa ar fi și corect, catehismul să aibă loc în locașurile de cult sau în școlile bisericii. 

Mai cred că aceia care nu cred în Dumnezeu de fapt repudiază acest zeu capricios, arogant și violent care este prezentat de oameni bisericoși din toate denominațiunile din România. Din punctul meu de vedere mulți dintre acești oameni inteligenți care sunt indignați de comportamentul bisericilor apostaziate nu au respins niciodată Dumnezeul meu deoarece nu au avut ocazia să-L înțeleagă, ei resping de fapt o zeitate care are caracteristicile Diavolului.

Știu pe cineva din România care pe internet face oarecum reclamă Vaticanului. Ar trebui să ne rușinăm că există o așa abominațiune ca Vaticanul pe planeta noastră și nu să o aducem în discuție ca fiind demnă de pomenit sau de laudă. Să protestăm nonviolent împotriva aroganței și ipocriziei acestui sistem politico-religios dușman la sânge al libertății de conștiință. 

Vaticanul este exemplul execrabil în care statul și biserica sunt unite, sistem prin care a fost distrusă reputația Creatorului lumilor. După cum se vede, bisericile din România calcă pe urmele acestui sistem criminal de-a lungul timpului. Eu personal am auzit elevi care au spus că acum merg la ora de religie pentru că aceasta contează pentru media finală. Având în vedere acest răspuns sincer și real, oare cum se poate spune că biserica și statul sunt despărțite în România, așa cum ar trebui să fie, așa cum Mântuitorul lumii a spus că trebuie să fie?

Când biserica și statul se unesc (II)

Evul mediu întunecat este o realitate istorică tristă care arată celor care au ochii deschiși să vadă aceasta că biserica unită cu statul poate face mult rău umanității. Văzând că sângele martirilor creștini este un fel de sămânță din care răsar mult mai mulți ucenici de-ai Mielului divino-uman, atunci dușmanul oricărui bine divin a schimbat tactica și a dorit să infiltreze această mișcare nonviolentă creștină. El a reușit să le schimbe învățăturile și astfel să le confiște numele introducând agenți de-ai lui care să ia numele de creștini și astfel să acționeze cu violență în numele Celui care arătase că este nonviolent și atractiv, spre a-I distruge reputația astfel. Diabolic plan, nu-i așa?

Timp de 1260 de ani, imperiul roman păgân, controlat de Satana și metamorfozat în papalitate cu ajutorul lui Constantin cel mare, a deținut controlul în mod vizibil până în anul 1798 cînd papa Pius al VI-lea a fost luat prizonier de generalul Berthier al lui Napoleon. În această perioadă progresul făcut de umanitate a fost aproape inexistent și cum se ridica un om de știință sau reformator cu anumite idei bune de cele mai multe ori era persecutat și uneori chiar ucis de către biserica unită cu statul din care făcea parte. Așa s-a întâmplat cu Martin Luther, William Tyndale, John Wycliffe, Jan Huss, Olaf Petri, Menno Simons, John Knox, Giordano Bruno, Nicolaus Copernic, Galileo Galilei, Guillaume Farel, Louis de Berquin, Jean Calvin, Dumitru Cornilescu și alții ca aceștia.

Iată mai jos un videoclip în engleză despre unul dintre acești reformatori:

https://www.youtube.com/watch?v=MLYX_5obpKM&feature=player_embedded

Cu toate că unii dintre cei numiți mai sus au fost ulterior intoleranți într-un mod diabolic aceasta nu înseamnă că la un moment dat în trecut nu au luptat pentru cauze nobile și nu au spus adevărul atât cât au reușit să înțeleagă la un moment dat.

Înțelegerea adevărului a venit progresiv și Creatorul lumilor a trebuit să facă ce face și azi și anume să țină pasul cu reformatorii de El aleși pentru a lupta pentru cauza Sa. De obicei oamenii care aleg să nu fie teiști aduc în discuțiiile pe care le au cu aceia care aleg aceasta subiecte reale de intoleranță diabolică a acelora care sunt declarați reformatori de către mulți creștini. Nu putem nega că și dintre aceștia au fost unii care au continuat să țină la principiul romano-diabolico-papal al unirii bisericii cu statul dar aceasta nu transformă în minciună adevărul pe care l-au spus și pentru care au luptat separându-se astfel de biserica romano-catolică sau de cea ortodoxă.

Statul islamic din Irak și Siria (acronimul ISIS în engleză) este în esență o consecință a unirii bisericii cu statul folosind violența spre a implementa o anumită ordine pe planeta noastră și spre a face prozeliți astfel.

Care ar fi însă deosebirea de fond între ceea ce a făcut Vaticanul de-a lungul timpului inclusiv prin sprijinirea lui Hitler într-un mod tacit, și ceea ce face astăzi această organizație violentă care taie capetele catolicilor și nu numai?

Este evident că unii ar putea spune că ISIS este o creație a Vaticanului, care s-a mai purtat tot cam așa pe față și în trecut cu aroganța și cruzimea-i specifică, făcând aceasta salvând anumite aparențe prin declarații și fapte virtuoase. Ar trebui însă să se aducă și dovezi clare în sensul acesta iar faptul că sunt uciși mai mult credincioși catolici aceasta ar însemna că aceștia își ucid proprii lor enoriași.

Se pare că avem de ales între două variante principale, a salva reputația lui Dumnezeu spunând adevărul despre biserica romană-catolică și sora ei cea ortodoxă și a salva reputația acestor biserici ignorând Creatorul lumilor cu prioritățile Sale dar riscând astfel să fim umiliți chiar de cetățeni umaniști necreștini cum i s-a întâmplat recent în România bisericii ortodoxe în ciuda aroganței și bogăției arhicunoscute arătate în mod ostentativ.

Mă refer mai sus în ultima parte a frazei la decizia CCR de a declara ca neconstituțional modul în care a fost predată ora de religie în școlile statului român deoarece erau puși să facă o cerere doar aceia care nu doreau aceasta și nu aceia care doreau, victorie revendicată de umaniști și necreștini declarați. Aceasta este o rușine la adresa celorlalte culte recunoscute de stat care nu au luat poziție spre a protesta împotriva acestei dezgustătoare îndoctrinări ortodoxe a copiilor în școlile statale. Ar trebui să așteptăm scuze oficiale de la aceste culte din România, mai ales de la acelea care pretind că luptă pentru libertatea de conștiință și se declară protestanți sau neoprotestanți.

Atenție oameni religioși, catolici, ortodocși, protestanți și neoprotestanți apostaziați, ”pietrele” au început să vorbească!

http://stirileprotv.ro/stiri/social/decizia-curtii-constitutionale-cu-privire-la-religia-in-scoli-naste-controverse-ce-spun-parintii-de-hotararea-judecatorilor.html

Când biserica și statul se unesc (I)

”Dați cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” a fost răspunsul plin de înțelepciune al Tânărului rabin din Nazaret, căruia mulți Îi celebrează învierea în perioada aceasta, la încercarea unor oameni religioși de a-L face să apară eventual ca fiind inamic al imperiului roman. Matei 22:21

A fost un timp când împărații Romei se considerau dumnezei pe pământ și astfel biserica era unită cu statul însă acest deosebit Învățător din Galileea credea că aceste două entități trebuiau separate. Prin însăși afirmația de mai sus, Mântuitorul recunoștea că sistemul pe care se bazează imperiul cezarului este unul complet diferit de acela al Creatorului lumilor.

Romanii au adăugat noi teritorii la imperiul lor de cele mai multe ori prin amenințare sau prin forța armelor. Dumnezeul care ne-a creat niciodată nu a recurs la violență sau amenințări spre a obține închinare sau respect din partea creaturilor inventate de El. Domnia Sa nu dorește să fie ales datorită atotputerniciei Sale ci deoarece ființele create înțeleg atractivul Său caracter și astfel Îl aleg din dragoste, pentru că Îl apreciază.

Din nefericire Satana s-a luptat pe toate fronturile să îmbrace frumosul caracter al Dumnezeului care ne iubește cu propriul său caracter, ca fiind un tiran, egocentric și nedemn de respectul și dragostea noastră.

Una dintre cele mai mari realizări ale dușmanului care a plecat din cer, fostul Lucifer, a fost unirea bisericii așa-zise creștine cu statul și persecutarea acelora care nu doreau să adere la noul sincretism religios format astfel, cei care au refuzat compromisul cu această distorsionare a realității. A fost o strategie inventată de fostul heruvim ocrotitor care a slujit scopurilor lui de a strica puritatea credinței autentice creștine pe termen scurt și lung, distrugând astfel reputația Inițiatorului mișcării nonviolente, morale și superbe numite creștinism.

Cruciadele și Inchiziția au fost invenții pline de cruzime ale Diavolului prin care s-a dorit îmbrăcarea caracterului divin cu atribute satanice în mințile oamenilor.

Maiestatea Sa, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, Iisus din Nazaret, a spus că El și Tatăl sunt una în caracter arătând astfel prin viața Sa cât de atractiv, nonviolent și iubitor este Tatăl nostru din cer. Ioan 10:30