Ieri am fost cam obosit când am venit din predicare și nu am mai reușit să mai postez aici așa cum plănuisem. Doresc însă a continua cu perseverență informarea celor care sunt interesați cum decurge acțiunea aceasta de prezentare a adevărului despre caracterul complet nonviolent al Creatorului lumilor. Voi expune întâmplări din cele două zile care au trecut, miercuri și joi.
Miercuri am continuat să invit oamenii prin prezența mea la ușile lor să audă un alt punct de vedere privind aspectul spiritual al acestei vieți dar marea majoritate nu au ales să mă asculte. Într-o țară ca aceasta care se consideră a fi creștină se pare că este greu să găsești oameni ospitalieri cel puțin ca Lot. Unii nici măcar nu deschid ușa ci îmi arată prin geam că nu-i interesează în timp ce alții spun că sunt deja creștini și apoi închid ușa fără să dorească a mai auzi o părere a unui frate creștin.
Regula de aur biblică este aceea de a face altora ceea ce ai dori ca ei să-ți facă ție. Astfel, dacă un frate creștin ar crede că are ceva de spus și ar veni la ușa mea eu l-aș asculta ce vrea să-mi spună și chiar m-aș ruga cu el și pentru el. Astfel, conform acestei reguli, deoarece eu mi-aș dori că alții să vină la ușa mea să-mi spună ce cred ei despre Administrația divină, aleg să le fac eu ce mi-ar plăcea să-mi facă ei mie. Creatorul lumilor încurajează dialogul și socializarea fructuoasă și nonviolentă.
Mesia a spus că lumea va crede că El a fost trimis în lumea aceasta spre a îndrepta greșeala lui Adam atunci când aceia care sunt de partea Sa se vor iubi unii pe alți așa cum îi iubește El. O altă motivație a predicării mele din casă în casă este și aceea de a invita ceilalți creștini să devină, împreună cu mine, dovada supremă a faptului că Fiul Omului a înviat cu adevărat și acum este viu și nemuritor.
Am mai constatat că o bună parte din cei vizitați de mine sunt catolici și afirmă aceasta cu un aer de finalitate după care eu nu mai pot spune multe lucruri.
Ceea ce m-a surprins însă miercuri a fost că în timp ce oameni care se declarau creștini nici măcar nu doreau să audă mesajul meu, alte persoane musulmane mi-au deschis ușa și m-au invitat să intru chiar oferindu-mi ceva de băut (evident că nu băuturi alcoolice). Mi-au spus că la subiectul privind nonviolența Creatorului lumilor credem la fel iar ei nu recunosc ca musulmani pe cei care ucid în numele religiei lor. Este cumva cam aceeași situație ca aceea în care oameni considerați creștini fundamentaliști nu recunosc ca și creștini pe catolici ci îi văd ca pe un cult sub comanda unui singur om, vinovați de uciderea a milioane de oameni (pe față sau în ascuns), într-un mod activ sau pasiv.
Au mai afirmat că această idee cum că islamul este violent cu cei considerați de ei necredincioși ar fi apărut după anul 2001. Pentru că nici ei nu sunt infailibili sau poate că nu erau informați mai mult cu privire la religia lor, am simțit nevoia să le aduc aminte că istoria țării mele conține destul de multe episoade sângeroase create de musulmani în dorința lor după expansiune teritorială și convertire cu forța a creștinilor.
Tot miercuri am mai vorbit și cu o femeie evreică care mi-a spus cumva că apreciază ceea ce fac eu. Ceea ce a recunoscut la un moment dat este faptul că ar înțelege ca find un act divin ceea ce s-a întâmplat cu un strămoș de-al ei numit Core. Episodul acesta din istoria poporului său se află în Numeri 16:1-40 și acolo se descrie oarecum ca fiind Dumnezeul meu (IHWH) autorul morții acestui personaj rău. Interpretarea mea însă este aceea cum că adesea în Biblie IHWH este descris ca făcând lucrul pe care nu-l împiedică a se întâmpla. Înainte cu ceva ani ca să apară o carte scrisă de oameni de la Bible Research Institute (instituție formată din teologi și profesori de teologie aparținând unei biserici cu mai multe milioane de membri) în care ei recunosc această realitate, eu cumva spuneam deja altora acest adevăr, doar datorită puterii Dumnezeului meu care lucra/lucrează în mine.
Spre a dovedi aceasta voi prezenta ceva versete care par că se contrazic dar ele arată exact ceea ce spun eu și anume că se pune pe seama Dumnezeului meu că ar fi făcut ceva ce de fapt El nu a împiedicat să se întâmple.
1 Cronici 10;4-6
”Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele; ”Scoate-ți sabia și străpunge-mă cu ea, ca nu cumva să vină acești netăiați împrejur să mă batjocorească.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci se temea.Și Saul și-a luat sabia și s-a aruncat în ea.
Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat și el în sabia lui și a murit.
Astfel au pierit Saul și cei trei fii ai lui,și toată casa lui a pierit în același timp.”
În aceeași carte însă, puțin mai înainte, la același capitol dar la ultimul verset 14 se spune că:
”N-a întrebat pe Domnul, de aceea Domnu l-a omorât, și împărăția a dat-o lui David, fiul lui Isai.”
Prima dată ni se spune că primul împărat al lui Israel, Saul, s-a sinucis iar mai apoi se spune că Domnul l-a ucis. Dacă omul s-a sinucis n-avea cum să-l fi ucis Domnul. Doar se pune pe seama Lui ceea ce nu a împiedicat. Saul se predase puterii demonilor și chiar vizitase vrăjitoarea din En-dor. El nu mai avea protecția divină și de aceea se pune pe seama Domnului ceea ce El nu a împiedicat.
Nimeni nu poate interfera cu liberul arbitru, nici măcar Creatorul lumilor. El este consecvent, a dat această libertate ființelor și o va respecta mereu conform cu principiile Sale infinit de înțelepte. Conform cu Isaia 14:20 și Ioan 8;44, Satan ucide adesea chiar și dintre aceia care sunt de partea lui atunci când Îl poate acuza pe IHWH de crime împotriva umanității.
Înțelegerea mea este că în ambele cazuri, la Core și la Saul, cel care i-a ucis în ascuns a fost Satan, spre a crea impresia că Dumnezeul meu a făcut-o.
Joi nu s-au întâmplat prea multe în urma predicării ci am avut mai multe refuzuri dar liberul arbitru al ființelor trebuie respectat.
Intenționez să revin cu noi întâmplări adevărate din viața mea în zilele următoare.
No comments:
Post a Comment